20 martie 2011 este ziua care a schimbat intreaga nostra viata. Atat de mult imi doream sa o vad si sa fac cunostinta cu gagalicea care timp de 9 luni a facut tumbe in burtica mea incat ultimele zile de sarcina parca au fost ultimii ani de sarcina. Era atat de mica (2640 g) si atat de firava ca imi venea sa plang cand o priveam.
In trei zile de la nastere , Mihai a intrat in priza , toate treburile casei au picat pe el ,de multe ori imi pun intrebarea de unde mai gasea energie sa se trezeasca noaptea cu mine de fiecare data cand Eva trebuia sa manance (iti multumesc pentru a suta oara Mihai!) .
Desi au trecut 5 luni si jumatate de la nastere nu stiu daca a trecut o zi sa nu vorbim despre nastere si perioada in care am stat la Brasov. Este foarte clar ca suntem marcati de eveniment si de ce a urmat dupa ce am ajuns acasa insa , trebuie sa spun ca atunci cand se implica amandoi parintii este atat de usor...iar oboseala se imparte la doi.
Luni de zile (pana sa vina Eva) am discutat cu Mihai cum si unde asezam patutul, unde vor sta hainutele si cosmeticele Evei . Imi pare bine ca tot ce ne-am propus am realizat , adica : sa instalam patutul in alta camera decat a noastra pentru a o obisnui sa doarma singurica in camera , am reusit sa ii cumparam un dulapior care sa fie numai pentru hainutele si incaltamintea ei si sa gasim putin loc si pentru cele cateva cosmetice ale ei .
Deocamdata , este foarte indragostita de patutul ei si se nici nu vrea sa auda de somn in alta parte iar noi suntem foarte indragostiti de patul nostru incat o putem intelege daca nu vrea sa doarma cu noi si chiar o sustinem in decizia ei : ) .
 |
| Eva la trei ore de la nastere |
 |
| Dulapul Evei cu imbunatirile facute de tati |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu